15:10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
Harul lui Dumnezeu. În ce priveşte o definiţie a ,,harului”, vezi Rom 3,24. Tot ceea ce Pavel devenise sau realizase în serviciul Domnului atribuia îndurării, favorii şi puterii nemeritate a lui Dumnezeu. El învăţase lecţia esenţială că toate realizările omeneşti sunt fără de valoare în lucrarea lui Dumnezeu dacă sunt separate de o împărtăşire a sufletului de acea viaţă spirituală de la Dumnezeu care e numită ,,har”. Pavel ştia că toată râvna, evlavia, toate capacităţile şi tot succesul lui ca apostol erau rezultatul favorii nemeritate pe care Dumnezeu le manifestase faţă de el. Prin harul lui Dumnezeu el fusese făcut în stare să săvârşească mai mult decât ceilalţi lucrători.
Sunt ce sunt. Expresia subliniază condiţia stării spirituale a lui Pavel, şi nu conţine nici un egoism lăudăros. N-a fost zadarnic. O notă de uşurare recunoscătoare se furişează aici în cuvintele lui Pavel – e bucuros că harul lui Dumnezeu n-a fost irosit când a fost revărsat asupra lui.
Lucrat mai mult. Adică, a lucrat mai din greu. Consacrarea şi munca din greu rareori dau greş de a produce roade îmbelşugate. Dar aşa cum arată expresia următoare, apostolul nu a îngăduit ca vreo mândrie copleşitoare să întineze succesul lui evanghelistic.
Nu eu. Pavel nu lăsa loc pentru nimeni să-şi închipuie că el îşi dădea onoare sieşi; el dă toată slava lui Dumnezeu. Toţi aceia care obţin adevărat succes în lucrarea lui Dumnezeu pe pământ vor recunoaşte că orice lucru bun pe care l-au săvârşit a venit din harul dătător de putere al lui Dumnezeu (cf. Gal 2:20; Filp 2:13; 4:13).