13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
Nelegiuire. Gr. adikia, ,,nedreptate”. Iubirea nu găseşte plăcere în nici un fel de nedreptate, fie din partea prietenului sau a duşmanului. Nedreptatea [,,Nelegiuirea”] care e păcat (vezi 1Ioan 5:17), e cu totul străină de natura divină a iubirii; de aceea cineva care iubeşte nu poate să aibă plăcere de nimic ce nu e în armonie cu voia lui Dumnezeu. Iubirea nu se bucură de viciile altora, şi nici nu găseşte fericire în faptul că alţii sunt găsiţi vinovaţi de vreo faptă rea. Nu are o plăcere maliţioasă la auzirea unei veşti că cineva a greşit (vezi Prov 10:12; 11:13; 17:9; 1Pet 4:8). Inima nesfinţită e veselă când un inamic cade în păcat sau când un oponent face o greşeală care îl duce la defaimă, dar nu aşa este cu iubirea. Ea caută să ajute chiar şi un vrăjmaş când e în încurcătură (vezi Prov 24:17; 25:21; Mat 5:44; Rom 12:20). Numai aceia care nu sunt sfinţiţi de adevăr găsesc plăcere în fapta rea a altora (vezi Rom 1:32; 12:9).
Adevăr. Aici ,,adevăr” stă în contrast cu ,,nelegiuirea” şi înseamnă virtute, dreptate, bunătate. Iubirea găseşte plăcere, nu în viciile, ci în virtuţile altora. Iubirea manifestă interes faţă de propăşirea adevărului şi fericirii omului; de aceea e mulţumitoare ori de câte ori cauza adevărului este susţinută (vezi Mar 9:35–40; Filp 1:14–18).
Iubirea nu poate găsi fericire în păcat de orice fel sau în pedeapsa aplicată păcătosului; ci mai degrabă, găseşte plăcere în eliberarea omului din cătuşele păcatului, deoarece o astfel de eliberare îl aduce în armonie cu adevărul şi-l face un candidat pentru fericirea cerului, pentru care fusese creat (vezi Eze 18:23, 32; 33:11; Ioan 8:32; 17:17; 1Ioan 4:8; COL 290).