Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / 1 Corinteni

1 Corinteni 12:2


12:2 Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.

Când. [,,Că”, KJV]. Sensul acestui verset pare să fie mai clar în RV, care zice: ,,că atunci când eraţi păgâni, eraţi mânaţi la acei idoli muţi, oricum aţi fi putut fi duşi”.

Păgâni. [,,Neamuri”, KJV]. Gr. ethne. Termenul era folosit spre a desemna pe toţi aceia care nu erau iudei, dar lua şi înţelesul de ,,păgâni”, în gândirea creştină. Aceasta pare să fie semnificaţia pe care o are aici. Corintenii fuseseră păgâni, închinători la idoli, fără de nici o cunoştinţă de adevăratul Dumnezeu, şi dedaţi la superstiţii idolatre. Puterile care îi duceau în rătăcire erau puterile întunericului, acele duhuri rele care erau reprezentate de dumnezei mincinoşi cărora ei li se închinaseră (vezi cap. 10:20). Dacă şi-ar fi dat seama de avantajele care le reveniseră de când acceptaseră creştinismul, ar fi apreciat starea lor prezentă ca ucenici ai lui Hristos. Această referire la starea lor păgână anterioară e folosită de Pavel în alte locuri pentru a stimula pe creştini la recunoştinţă pentru îndurările arătate lor de Dumnezeu prin Evanghelie (vezi Rom 6:17; Efes 2:11, 12; Titus 3:3).

Vă duceaţi. [,,Duşi”, KJV]. Expresia aceasta [,,duşi”] arată că ei nu erau în stare să se conducă singuri, erau târâţi fără a se putea împotrivi la închinarea la idoli de o putere din afară de ei – o putere care fără îndoială lucra asupra patimilor şi poftelor lor cu credinţa că trăgeau foloase din ceremoniile lor idolatre, când în realitate ei erau ruinaţi prin ele.

Muţi. Idolii la ale căror altare şi temple ei erau mânaţi, fie pentru ca să se închine, ca să jertfească, sau să ceară îndrumare, sunt numiţi fără glas, sau ,,muţi”, în contrast cu viul Dumnezeu, care S-a descoperit în cuvântul Său, şi care împarte urmaşilor Săi daruri spirituale care îi fac în stare să vorbească în numele Lui. Domnul adesea atrage atenţia la această muţenie a dumnezeilor mincinoşi ai păgânilor ca un argument contra nebuniei închinării la ei (Psa 115:4, 5; 135:15–17; Hab 2:18, 19). Orice manifestări sau rostiri supranaturale veneau deci, de la puteri demonice şi nu de la idolii sau dumnezeii reprezentaţi prin ei.