11:9 şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
Pentru bărbat. Versetul acesta e paralel cu adevărul expus în v. 8 şi o reafirmare a lui. Raportul creării lui Adam şi a Evei arată că femeia a fost creată pentru a fi completarea bărbatului. Fără de Eva, Adam nu era prevăzut cu tot ce trebuia; el nu avea pe nimeni de felul său cu care să poată conversa şi împărtăşi experienţele vieţii, aşa că Dumnezeu i-a împlinit lipsa prin crearea femeii. Ea a fost făcută pentru fericirea şi mângâierea bărbatului. Ea nu urma să fie o sclavă ci o soaţă; nu trebuia să fie privită ca de un rang inferior, ci ca o prietenă şi mângâietoare a bărbatului în viaţă; să împărtăşească întristările şi să-i sporească bucuriile; dar îndeosebi după cădere, să-i fie sobordonată (vezi Gen 2:18–22; 3:16; Efes 5:22–25, 33; 1Pet 3:5–7). Soţul trebuie să fie capul familiei şi conducătorul căminului; soţia trebuie să-l ajute în datoriile lui, să-l mângâie în mâhnirile lui, şi să ia parte cu el la plăcerile lui. Poziţia ei este cu totul onorabilă şi în unele privinţe mai onorabilă din cauza poziţiei ei subordonate. Din cauza statutului ei de dependenţă, ea are revendicări anticipative la grija şi protecţia soţului ei.