11:7 Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.
Chipul. Aceasta este o referire la starea în care a fost creat omul (vezi Gen 1:26, 27). Dacă un bărbat ar fi purtat un văl sau altă acoperitoare pentru cap, acesta ar fi fost un semn de servitute sau inferioritate. Ar fi fost impropriu pentru el să adopte un astfel de semn. El ar trebui să fie în aşa fel îmbrăcat încât să nu ascundă marele fapt că el era reprezentantul numit al lui Dumnezeu pe pământ.
Slava. Gr. doxa. Cuvântul originar însemna ,,opinie”, ,,reputaţie”, ,,recunoaştere”. Pe temeiul folosirii lui în LXX, înţelesul de ,,splendoare”, ,,strălucire”, ,,magnificenţă” sau ,,caracter”, ,,atribute de manifestare” (cf. la Ioan 1:14; Rom 3:23), a fost dat lui doxa de scriitorii NT. Aici expresia ,,slava lui Dumnezeu” pare să însemne că omul are în sine un aspect al splendorii măreţiei şi caracterului lui Dumnezeu în măsura în care conduce treburile din sfera atribuită lui în armonie cu principiile divine. Aici avem o privire asupra marii răspunderi la care Dumnezeu a chemat pe om. Dumnezeu i-a atribuit conducerea pământului de curând creat şi i-a dat ,,stăpânire…peste tot pământul” (Gen 1:26). În felul acesta Dumnezeu intenţiona, ca prin om, să descopere grija Lui înţeleaptă şi părintească plină de bunătate, protecţia, purtarea de grijă şi călăuzirea Sa, înaintea universului (vezi CT 33; PP 45). Nu există indicaţie în Biblie că această ordine a lucrurilor s-ar fi schimbat de atunci, dar reiese că unele femei din Corint încercau să o schimbe.
Slava bărbatului. În cazul femeii e folosit numai cuvântul ,,slavă”. Cuvântul ,,chip” este omis, deşi şi ea a fost făcută după chipul lui Dumnezeu (vezi v. 27). Aici se tratează relaţia dintre femeie şi bărbat, nu relaţia ei cu Dumnezeu. Prin acceptarea voioasă din partea ei a planului lui Dumnezeu pentru familia omenească, femeia reflectă slava soţului ei, şi prin el slava lui Dumnezeu, care luase astfel de măsuri înţelepte pentru omenire (vezi 3T 483, 484). Femeia a fost făcută din bărbat fiind os din oasele lui şi carne din carnea lui. De unde, într-un anumit sens, tot farmecul ei, toată frumuseţea şi puritatea ei reflectă demnitatea şi onoarea bărbatului (vezi Gen 2:22, 23). Dacă înţelegem bine pe Pavel, legătura aceasta trebuia să fie păstrată, şi în biserica din Corint să fie demonstrată de femeile care apăreau în public cu capul acoperit de vălul uzual.