11:32 Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi o dată cu lumea.
Judecaţi. Suferinţele pe care Domnul le-a îngăduit să vină asupra corintenilor din cauza nepăsătoarei lor ţineri a sfântului serviciu al împărtăşaniei erau un mijloc milostiv de a trata greşelile lor. Disciplinarea era intenţionată de a-i salva de continuarea într-o astfel de abatere. E mai bine ca noi să fim ,,pedepsiţi de Domnul” în viaţa aceasta, şi să fim conduşi la schimbarea felului nostru de viaţă de la ceea ce nu este în acord cu voia Lui la ceea ce El aprobă, decât de a continua în păcat şi a fi pierduţi pentru veşnicie (vezi 1Cor 5:5; 1Tim 1:20). Suferinţa are ca rezultat înnobilarea şi curăţirea vieţii credinciosului adevărat (vezi Evr 12:5-11).
Osândiţi odată cu lumea. Aceasta se referă la judecata finală condamnatorie, de la care nu e comutare. ,,Lumea” cuprinde pe toţi cei care refuză de a se pocăi de păcatele lor, de a se smeri pe sine înaintea lui Dumnezeu, şi de a accepta pe Isus ca Mântuitor. Aceştia sunt socotiţi vrednici de moarte veşnică (vezi Psa 34:16; Eze 18:24; Mal 4:1, 2; 2Tes 1:8, 9).