10:5 Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.
Cei mai mulţi. Litera, ,,cu cei mulţi”. Deşi Israel era foarte mult favorizat de Dumnezeu cu mari manifestări ale puterii Sale, puţini au fost din mulţimea care a părăsit Egiptul sub conducerea lui Moise care au fost dispuşi să asculte de El. Relatarea vorbeşte despre repetatele murmurări şi rebeliune chiar după ce trecuseră Marea Roşie într-un fel atât de miraculos (vezi Exo 16:2, 3, 27, 28; 17:3; 32:1, 6; Num 11:1, 2, 4, 10, 13; 14:2, 26–30). Un act de neascultare după altul au adus asupra acelui popor foarte favorizat judecăţile Domnului, până când în cele din urmă El a decretat că ei aveau să piară în pustie (vezi Num 14:29). Dumnezeu intenţionase ca toţi cei care porniseră în călătorie spre Canaan să aibă căminuri în ţara aceea în care curgea lapte şi miere (vezi Exo 3:8, 17; 13:5). El lămurise că îi va călăuzi, apăra, învăţa şi le va da cele necesare, dar ei au refuzat de a crede şi a asculta. În felul acesta şi-au pierdut moştenirea. În schimb copiilor lor li s-a data prilej să moştenească ţara.
Au pierit. [,,Răsturnaţi”, KJV; ,,Le-au rămas leşurile”, G. Gal]. Gr. katastronnumi, literal ,,a răspândi pe jos [pe pământ]”. Cuvântul apare numai aici în NT, dar e aflat în LXX la Num 14:16. Israeliţii necredincioşi şi neascultători au fost răspândiţi pe pământ în timpul pribegiilor lor prin pustie pentru că refuzaseră de a se încrede în iubirea şi călăuzirea Tatălui lor ceresc şi se dedaseră la satisfacerea dorinţelor şi poftelor lor fireşti (vezi Num 11:5, 6, 32, 33; 16:31–35, 49; 25:1–5, 9).
Apostolul arăta aici credincioşilor corinteni că binecuvântările şi privilegiile lor nu le confereau imunitate necondiţionată faţă de ispită. Era necesar ca ei să fie continuu de veghe pentru a evita păcatul. Favorurile şi binecuvântările acordate de Dumnezeu poporului Său nu-l scapă de dreapta penalitate pentru voita neascultare şi lepădare a lămuritelor Sale îndrumări.