10:3 toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească,
Mâncare duhovnicească. Cuvântul ,,meat” e folosit în KJV cu înţelesul lui din limba engleză veche de ,,hrană” în general şi nu de carne. Cuvântul ,,duhovnicească” înseamnă că hrana nu era procurată pe cale naturală. În plus, Pavel probabil mai gândea la însemnătatea spirituală a manei (Ioan 6:32, 33, 35) în acelaşi fel cum identifica Stânca spirituală ca fiind Hristos (1Cor 10:4). Toţi israeliţii au fost hrăniţi în chip miraculos în pustie. Hrana le era dată direct de Dumnezeu. În felul acesta li se dădea dovadă dramatică despre faptul că erau protejaţi şi îngrijiţi de Dumnezeu. În locul acela pustiu nu era altă hrană pentru ei; ei depindeau în chip absolut de pâinea care cădea din cer (vezi Exo 16:3). Dacă cineva refuza să mănânce mana, ar fi pierit. La fel nu e altă sursă de hrană pentru creştin decât aceea care vine din cer şi e personificată în Mântuitorul. Mana temporar procurată pentru întreţinerea materială ajungea pentru nevoile pământeşti ale israeliţilor, dar efectul ei era numai temporar, şi cei care se hrăneau cu ea, cu timpul mureau. Cei care se hrănesc din Cuvântul lui Dumnezeu, însuşi Isus Hristos, nu vor pieri, ci vor trăi veşnic (vezi Ioan 6:48-51, 53, 54, 58, 63). În această pustietate pământească, oamenii se străduiesc să-şi hrănească mintea cu filozofii şi invenţii omeneşti, dar nu e nici o nădejde de pace sau de fericire fără Hristos (vezi Mat 11:28, 29; Ioan 10:10; 15:6; 1Cor 1:21, 25, 30). Aşa cum mana trebuia să fie adunată în fiecare zi, şi în cantitate îndestulătoare pentru nevoile zilei, tot aşa oamenii trebuie să-şi însuşească partea zilnică din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a păstra o experienţă creştină viguroasă, vitală (vezi Exo 16:16, 21; Iov 23:12; Mat 6:11).