10:32 Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.
Să nu fiţi pricină de poticnire. [,,Nu fiţi piatră de poticnire”, G. Gal]. Creştinii nu ar trebui niciodată să acţioneze în aşa fel încât alţii să fie duşi în păcat prin influenţa lor (vezi Rom 14:13). Aici sunt menţionate trei categorii de oameni şi avertizarea este contra jignirii oricăreia dintre ele. Aceste trei categorii cuprind întreaga comunitate în orice loc, iudei, creştini, păgâni. Credincioşii corinteni trebuiau să evite jignirea iudeilor prin faptul că aveau legătură cu idolatria, deoarece iudeii aveau oroare de idoli şi de cultul lor. Creştinii nu trebuia să facă nimic ce i-ar fi determinat pe ei să creadă că treceau cu vederea sau aprobau cultul idolatru; a face aceasta, ar fi însemnat a-i face să aibă şi mai mult prejudecăţi faţă de creştini şi a-i întări în opoziţia lor. Aşadar, credincioşii ar fi trebuit să se ţină departe de praznicele idoleşti. Neamurile, adică toţi cei care nu erau nici iudei şi nici creştini, erau ataşate de închinarea lor la idoli şi căutau să o justifice pe orice cale cu putinţă. Creştinii nu trebuia să facă nimic care să-i încurajeze. Mulţi membri ai bisericii din Corint nu erau atât de pe deplin convinşi de adevărata natură a idolatriei, cum ar fi trebuit să fie, şi fraţii mai tari erau îndemnaţi să fie atenţi să evite orice purtare care ar fi zăpăcit astfel de membri în gândirea lor. Principiul acesta e de aplicaţie perpetuă. Niciodată un creştin nu ar fi trebuit să facă ceva care ar fi jignit fără rost pe cineva, fie el iudeu, păgân sau frate creştin. El ar fi trebuit să caute să conducă pe cei care nu cunoşteau pe Dumnezeu la o recunoaştere a bunătăţii, înţelepciunii şi iubirii Lui, în felul acesta împlinind marele scop al răscumpărării lor, care este înţelepciunea lui Dumnezeu (vezi Isa 43:25; Eze 36:22, 23; Ioan 17:23). Lumea caută pacea sufletului, dar e numai o singură cale sigură de a afla pacea adevărată, şi anume de a urma sfatul lui Pavel.