10:31 Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.
Fie că. În concluzie, Pavel prezintă o regulă simplă, uşor de înţeles, totuşi cuprinzătoare, profundă, şi extinsă. Conştient, şi cu hotărâre care nu se clatină, creştinul trebuie să facă totul, chiar şi lucrurile obişnuite ale vieţii, în aşa fel încât Dumnezeu şi nu omul, să fie onorat. O asemenea purtare cere o dedicare zilnică a tuturor puterilor minţii şi trupului lui Dumnezeu, şi o zilnică supunere a întregii fiinţe faţă de Duhului Său (vezi Prov 18:10; 1Cor 15:31; 2Cor. 4:10; Cols 3:17).
Fie că mâncaţi, fie că beţi. În primul rând aplicaţia e la chestiunea a mânca sau a bea ceva ce are vreo parte în cultul idolatru, dar îndemnul are o aplicaţie generală la hrană şi băutură de toate felurile. Oamenilor li s-a dat puterea de a alege, dar creştinul va exercita alegerea sa totdeauna în aşa fel încât să capete aprobarea lui Dumnezeu. Atât sănătatea cât şi caracterul trebuie să fie protejate (vezi 2T 70; Ed. 195). Mâncarea şi băutura sunt de importanţă majoră în legătură cu păstrarea sănătăţii. Multe boli care chinuiesc omenirea sunt datorită greşelilor în dietă (vezi MH 295; CD 122, 123). Dumnezeu cere oamenilor să îngrijească de trupurile lor şi să le păstreze în stare de a fi temple ale Duhului Său (vezi 1Cor 6:19, 20). Creştinii trebuie să înveţe cum să aleagă mâncarea şi băutura aceea care nu va dăuna trupului, ci va promova sănătatea, atât intelectuală cât şi corporală (vezi CD 118, 119). Israeliţilor din vechime li se dăduse asigurarea că Dumnezeu îi va păstra în sănătate dacă vor asculta de instrucţiunile Lui (vezi Exo 15:26; Deu 7:12-15; cf. cap. 5861). Lucrul acesta El îl va face pentru poporul Său dacă ei vor urma sfatul Lui şi vor introduce în trupul lor numai acele lucruri care sunt în armonie cu legile Lui (vezi Gen 1:29; 3:18; Lev 11:2–31; Ecl 10:17; 1Cor 10:6; CD 121; MH 113; DA 824; CH 168). Idealul creştin este dieta originară procurată de Creator în Eden (Gen 1:29).
Fie că faceţi altceva. [,,Orice faceţi”, KJV; ,,Ori altceva de faceţi”, G. Gal.]. Îndemnul e lărgit pentru a cuprinde toate acţiunile şi planurile vieţii. Creştinii nu au libertatea de a urma îndemnurile inimii fireşti, neconvertite şi impulsurile trupului nerenăscut. Ei au obligaţia de a aduce fiecare gând, cuvânt şi faptă în armonie cu voia descoperită a lui Dumnezeu (vezi Cols 3:17; 1Pet 4:11; AA 482, 483; 2T 590, 591). Religia lui Hristos se ocupă de toate treburile omului, fie în domeniul fizic, intelectual sau spiritual. Răscumpărarea procurată în Hristos este o răscumpărare deplină care se aplică la omul întreg (vezi Rom 8:5–9, 13, 14; 1Cor 9:27; Gal 5:16, 24; 1Tes 5:23; CH 67, 68).
Slava. Sau ,,onoarea” (vezi Rom 3:23). Cel dintâi motiv al creştinului pentru trăirea în armonie cu legile lui Dumnezeu ar trebui să fie de a promova onoarea lui Dumnezeu. Motivul acesta porneşte din iubirea lui pentru Dumnezeu şi din dorinţa lui de a plăcea Făcătorului său (vezi Ioan 14:15; 1Ioan 5:3). Toate energiile sufletului ar trebui să fie folosite pentru propăşirea intereselor împărăţiei lui Dumnezeu, şi în felul acesta să onoreze pe Dumnezeu.