10:27 Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă, şi voiţi să vă duceţi, să mâncaţi din tot ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.
Un necredincios. [,,Care nu crede”, KJV]. Adică prieteni, rude sau alţii care nu sunt creştini.
La masă. Cuvintele acestea sunt de adaus. Contextul lasă a se înţelege că invitaţia este la o masă într-o casă particulară, cu o celebrare de sacrificiu la un templu păgân. Se întâmplă adesea ca creştinilor să li se ofere ospitalitate de necreştini, şi creştinii n-au nici o obligaţie de a respinge astfel de oferte. Ei au exemplul lui Hristos, care a acceptat ospitalitatea celor care nu făceau parte din urmaşii Săi (vezi Luc 11:37). Creştinismul nu cere credincioşilor să devină pustnici, care se abţin de la orice contact social cu semenii lor (vezi Rom 12:13; Titus 1:8; Evr 13:2; 2T 645).
Vreţi să vă duceţi. [,,Sunteţi dispuşi să vă duceţi”, KJV]. Literal, ,,doriţi să mergeţi”. Multe ocazii valoroase se pot pierde prin repulsia de a accepta oferte de ospitalitate de la necredincioşi. În toată lumea invitaţia de a lua parte la o masă este un gest de prietenie, şi arată o atitudine de bunăvoinţă de a lua seama la ceea ce ar avea de spus invitatul. Toate ocaziile de felul acesta ar trebui să fie folosite de creştin pentru a mărturisi despre Domnul şi pentru a îndrepta atenţia spre iubirea lui Dumnezeu şi spre planul Lui de mântuire. Isus accepta invitaţii din partea necredincioşilor cu acest obiectiv în gând (vezi DA 150, 151).
Tot ce vă pune înainte. [,,Orice vă este pus înainte” KJV]. Expresia aceasta trebuie să fie interpretată în contextul ei. Subiectul este buna cuviinţă de a mânca alimente sacrificate idolilor. Cu privire la aceasta oaspetele invitat era solicitat să lase la o parte scrupulele sale şi să mănânce voios din hrana ce-i era pusă înainte. El nu trebuia să pună în încurcătură gazda sa sau să se aşeze într-o situaţie de compromis făcând cercetări dacă mâncarea de pe masă fusese mai înainte o jertfă pentru dumnezeii mincinoşi la care se închina gazda sa. Totuşi, enunţarea aceasta nu aprobă folosirea de alimente interzise în altă parte. Carnea trebuie să fie de felul acela pe care creştinul o poate mânca conştiincios, fără de a călca cerinţele lui Dumnezeu cu privire la mâncăruri curate şi necurate (Lev 14). Dacă ea corespunde cerinţelor, el o poate primi binevoitor şi mulţumitor, fără de a mai pune întrebări (cf. cele de la Rom 14:1). Instrucţiunea e cu privire la întrebarea folosirii alimentelor care fuseseră oferite idolilor, şi nu se ocupă cu potrivirea alimentelor din punct de vedere al nutriţiei şi al sănătăţii. Creştinul ar trebui să ştie că din partea lui se aşteaptă să folosească puterea lui de discernământ cu privire la alimentele dăunătoare care ar fi o primejdie pentru binele lui fizic (vezi Rom 12:1, 2; 1Cor 6:19, 20).