10:24 Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.
Să nu caute folosul său. [,,Să nu caute ale sale”, KJV]. Credinciosul nu ar trebui să caute mai întâi de toate să-şi satisfacă propriile sale dorinţe, plăceri şi avantaje; el ar trebui să considere mai întâi binele altora. El să-şi pună întrebarea: Satisfacerea gustului şi înclinaţiilor mele va ajuta altora sau le va strica? Multe lucruri s-ar putea să fie îngăduite, dar practicarea lor ar putea să aducă pagubă spirituală altora; de aceea e datoria creştinului să se abţină de la ele. În cazuri în care un anumit lucru nu este în mod explicit interzis unui creştin, dar unde exemplul său ar influenţa mult pe alţii, el ar trebui să fie călăuzit în purtarea sa, nu de propriile sale dorinţe, de propriul său confort sau avantaj, ci de consideraţia efectului purtării sale asupra altora.
Folosul altuia. [,,Bogăţia altuia”, KJV; ,,Înlesniri”, G. Gal.]. Gr. to tou heterou literal, ,,ceea ce este al altuia”. Cuvântul ,,bogăţie” este folosit aici în sensul englez vechi de ,,bună-stare”. Adevăratul creştin caută să fie ca Domnul său, care umbla din loc în loc, făcând bine” (Fapte 10:38). El este mânat la lucru, nu de motive egoiste, ci de duhul lui Isus, care îl îndeamnă să pună în practică principiul regulii de aur (vezi Mat 7:12; Rom 13:10).