10:16 Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
Paharul binecuvântat. [,,Paharul binecuvântării”, KJV; G. Gal.]. Adică, paharul asupra căruia e rostită binecuvântarea la celebrarea Sfintei Cine. Când a instituit rânduiala aceasta cu prilejul ultimei cine a Paştelui pe care a mânca-o cu ucenicii Săi imediat înainte de arestarea sa, Isus a luat vin, ,,a mulţumit”, şi apoi l-a dat ucenicilor şi le-a dat instrucţiunea ca toţi să bea din el (vezi Mat 26:27; 1 Cor. 11:25; DA 149, 653). Pavel acum continuă discuţia primejdiei cuprinsă în consumarea lucrurilor jertfite idolilor. Argumentul lui e bazat pe faptul că prin participarea la serviciul împărtăşaniei, credincioşii se fac părtaşi la trupul şi la sângele lui Hristos, prin aceasta devenind un trup cu Hristos (vezi Mat 26:26–28; Ioan 6:51, 53–56; 1Cor 11:23–26; DA 660, 661). După ce au mărturisit despre unirea lor cu Hristos în felul acesta, n-ar fi ceva nelogic ca ei să ia parte la praznice idoleşti şi în felul acesta să intre în comuniune cu duhurile rele cărora le erau aduse diversele jertfe (1Cor 10:2)?
Pe care-l binecuvântăm. Hristos ,,a mulţumit” (Mat 26:27) pentru pahar, un act care e comparabil cu rugăciunea de recunoştinţă pentru sângele vărsat al lui Isus pe care o înălţăm înainte de a participa la vin la serviciul împărtăşaniei. Când creştinii beau din paharul acesta, aduc mulţumiri lui Dumnezeu în inima lor pentru toate binecuvântările pe care El le-a procurat prin sângele lui Isus. În tăcere ei Îi aduc laudă pentru că i-a izbăvit din robia păcatului şi le-a dat libertatea plină de slavă ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu.
Părtăşie. Gr. koinonia, ,,comunicare”, ,,împărtăşire”.
Cu sângele. Sângele reprezintă moartea Fiului lui Dumnezeu, şi prin credinţă credincioşii se împărtăşesc de acea moarte. În felul acesta, cei care participă la un sacrificiu devin părtaşi la sacrificiul acela. Poate motivul pentru care Pavel menţionează paharul înaintea pâinii, ordinea inversă faţă de aceea din Mat 26:26, 27, şi 1Cor 11:23–25, e că Pavel dorea să plaseze subiectul participării la pâine alături de subiectul alimentelor sacrificate idolilor. El nu tratează aici însemnătatea Sfintei Cine, şi nici nu prezintă ordinea în care trebuie să fie servite simbolurile.
Pâinea. După cum pâinea este frântă la serviciul împărtăşirii înainte de a fi dată participanţilor, tot aşa trupul lui Hristos a fost frânt pentru lumea întreagă, dar numai aceia care îşi mărturisesc păcatele şi caută iertare trag folos din sacrificiul care a fost făcut de Hristos (vezi Mat 26:26; 1Cor 11:23, 24, 26, 29; 1Ioan 1:9; 2:1, 2).