1:7 aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
De nici un fel de dar. ,,Arătarea Duhului” era dată ,,spre folosul altora” (cap. 12:7). Fiecare credincios primea un dar oarecare. Darurile erau deosebit de abundente în biserica creştină. În aşteptarea. [Aşteptând, KJV.] Gr. apekdechomai, ,,a aştepta cu nerăbdare”.
Arătării. [Venirea, KJV.] Gr. apokalupsis, literal ,,descoperirea”, ,,arătarea”, ,,darea pe faţă a ceea ce era ascuns”. Acesta este cuvântul care a fost folosit pentru a descrie venirea lui Isus, în 2Tes. 1:7; 1Pet. 1:7, 13; 4:13. Isus, care fusese ascuns de vederea celor muritori, va fi deodată descoperit, aşa încât fiecare ochi Îl va vedea (Apoc. 1:7). Un cuvânt mai obişnuit pentru a descrie venirea este parousia (vezi Mat. 24:3). Simplul cuvânt pentru ,,venire”, erchomai e şi el deseori folosit. Venirea lui Isus era aşteptarea şi nădejdea voioasă a bisericii, în sec. I, şi este încă ,,fericita nădejde” a fiecărui adevărat ucenic al lui Isus (Titus 2:13). Credincioşii corinteni, statorniciţi în credinţa lui Isus, aşteptau nerăbdători arătarea Mântuitorului, la a doua venire. Aşa este şi astăzi. Darurile aflate în biserică astăzi confirmă mărturia lui Isus. Biserica rămăşiţă este caracterizată ca având ,,mărturia lui Isus Hristos” (Apoc. 12:17) care este definită în cap. 19:10, ca fiind ,,duhul proorociei”.