1:23 dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;
o pricinăde poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie;
Hristos cel răstignit. Vezi cap. 2:2.
Pricină de poticnire. [Piatră de poticnire, KJV.] Gr. skandalon, ,,piedica unei curse” sau ,,batonul de momeală dintr-o cursă pentru animale”, aşezat în aşa fel încât atunci când un animal ar fi călcat pe el, cursa se declanşa şi animalul era prins. Metaforic, skandalon, înseamnă ceea ce face să se nască păcatul, greşeala sau actul ilegal. Pentru naţiunea Israelului după trup, care se agăţa de aşteptarea unui Mesia care avea să fie domn ca un împărat pământesc şi să facă din ei împărăţia supremă în lume, solia unui Mântuitor crucificat producea poticnire. Evanghelia era direct contrarie concepţiei lor despre Mesia şi era, deci, respinsă de ei, spre ruina lor. Comparaţi Gal. 5:11, unde skandalon e tradus ,,pricină de poticnire”. Atitudinea iudeilor faţă de ideea că cineva crucificat ar fi putut fi Mesia este ilustrată în Dialogul cu Trifon, al lui Iustin Martirul, în care Trifon spune: ,,Dar acest aşa-numit Hristos al vostru era dezonorabil şi lipsit de slavă în aşa măsură, că ultimul blestem cuprins în Legea lui Dumnezeu a căzut asupra lui, căci a fost crucificat” (32; ANF, Vol. 1, pag. 210).
Pentru Neamuri. [Pentru greci, KJV.] Pentru aceia care se întemeiau pe filosofie, logică, ştiinţă şi descoperiri intelectuale, ideea că cineva care a fost dat morţii prin cea mai înjositoare formă de pedeapsă folosită de romani – crucificarea – ar fi putut să-i mântuiască, era un curat nonsens (vezi AA 245). Dificultatea pe care o încearcă mintea filosofică, în acceptarea unui om crucificat, drept Fiu al lui Dumnezeu, e reflectată în următorul pasaj din Iustin Martirul: ,,Căci pe temeiul cărui motiv am crede noi despre un om crucificat că El este Întâiul născut al Dumnezeului nenăscut şi că El Însuşi va rosti judecata asupra întregului neam omenesc, decât că noi am găsit mărturii cu privire la El, publicate înainte ca El să vină şi să fie născut ca om şi decât că am văzut că lucrurile s-au întâmplat în acord cu acestea.” (Prima apologie 53; ANF, vol. 1, pag. 180). În cap. 13, apologetul declară: ,,Deoarece ei proclamă nebunia noastră că ar consta din aceasta, că noi dăm unui om crucificat, un loc care vine imediat după neschimbătorul şi veşnicul Dumnezeu” (Ibid., pag. 167).