1:1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
Pavel. Cu privire la însemnătatea numelui, vezi Nota Adiţională la Fapte 7, Nota 2.
Apostol. Gr. apostolos (vezi Fapte 1:2). Expresia spune literal ,,un apostol chemat”. Dreptul lui Pavel la apostolie fusese pus în discuţie în Corint. Aici şi mai târziu în epistola aceasta, el a afirmat fără teamă şi a apărat cu vigoare dreptul acesta (vezi 1Cor. 9).
Voia lui Dumnezeu. Pavel accentuează faptul că era voia lui Dumnezeu ca el să fie apostol. El atrage atenţia la acelaşi fapt în scrisorile sale către alte biserici (vezi Rom. 1:1; 2Cor. 1:1; Gal. 1:1; Efes. 1:1; Col. 1:1; 1Tim. 1:1; 2Tim. 1:1). El ştia că nu a fost numit în slujbă de către om, ci de Dumnezeu (vezi Gal. 1:1). Fiecare deservent adevărat al Evangheliei lui Isus Hristos ar trebui să aibă aceeaşi convingere cu privire la chemarea sa şi, asemenea lui Pavel, să creadă că un vai planează asupra lui dacă ia asupră-şi oricare altă însărcinare (vezi 1Cor. 9:16).
Sosten. De identificare incertă. E cu putinţă să fie identic cu mai marele sinagogii corintene menţionat în Fapte 18:17. Tradiţia care îl face unul dintre cei 70 de ucenici (Luc. 10:1) e fără temei. Sosten se poate să fi fost un secretar al lui Pavel, aşa cum Terţiu a fost pentru Epistola către Romani (vezi Rom. 16:22). Apariţia numelui lui Sosten în salutarea de început nu înseamnă că el era co-autor al epistolei. Era obiceiul lui Pavel de a-şi menţiona în felul acesta asociaţii.
Fratele. O denumire obişnuită pentru creştini, pe vremea aceea (vezi Rom. 16:23; etc.). Numele de ,,creştini” încă nu era obişnuit (vezi Fapte 11:26). Vezi o hartă cu evenimentele si locurile ce au legătură cu scrierea episolelor către creştinii din Corint