5:1 Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel. Căci el era întâiul născut, dar, pentru că a spurcat patul tatălui său, dreptul lui de întâi născut a fost dat fiilor lui Iosif, fiul lui Israel; totuşi Iosif n-a fost scris în spiţele de neam ca întâi născut.
Fiii lui Ruben. Capitolul se ocupă de seminţiile triburile care s-au aşezat la est de Iordan: Ruben, Gad şi jumătate din Manase. Versetele 3 la 10 redau genealogia lui Ruben. Ruben era fiul întâi născut al Leii, care era şi mama lui Iuda şi a lui Simeon (Genesa 35,23), ale căror genealogii au fost redate deja.
Fiilor lui Iosif. Ca fiul cel mai mare al lui Iacov, Ruben ar fi fost îndreptăţit să primească drepturile de întâi născut. Moştenirea unei părţi îndoite (Deuteronom 21,15-17), pe care Ruben o pierduse prin păcatul său (Genesa 35,22; 49,4), a fost acordată fiilor lui Iosif (Genesa 48,21.22).
Întâi născut. Ca întâi născut, Ruben ar fi trebuit să apară primul pe lista genealogică. Dar locul lui a fost ocupat de Iuda.
5:2 Iuda a fost în adevăr puternic printre fraţii săi, şi din el a ieşit un domnitor; dar dreptul de întâi născut este al lui Iosif.
Iuda a fost în adevăr puternic. Vezi la Genesa 49,8-12 în ce priveşte binecuvântările speciale rostite asupra lui Iuda. Cu toate că Iosif a primit o parte îndoită, binecuvântările cele mai importante în rândul fiilor lui Iacov au mers la Iuda.
Domnitor. Aceasta se referă la linia regală a lui David (vezi 1 Samuel 13,14; Mica 5,2).
5:3 Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
Enoh. Numele acestea sunt prezentate în lista din Genesa 46,9; Exod 6,14; Numeri 26,5-7. Nume precum Heţron şi Carmi sunt de asemenea importante în rândul urmaşilor lui Iuda (1 Cronici 2,7.9; 4,1).
5:4 Fiii lui Ioel: Şemaia, fiul său; Gog, fiul său; Şimei, fiul său;
Fiii lui Ioel. Descendenţa lui Ioel este urmărită în v. 4-6 până în vremea lui Tiglat-Pilneser (745-727 î.Hr.). Întrucât sunt date numai opt generaţii, trebuie să existe importante goluri în această linie genealogică.
5:5 Mica, fiul său; Reaia, fiul său; Baal, fiul său;
Verset ce nu a fost comentat.
5:6 Beera, fiul său, pe care l-a luat rob Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei; el era domnul Rubeniţilor.
Tiglat-Pilneser. Ţiglat-Pileser III, care a pornit împotriva lui Israel pe vremea lui Pecah (2 Regi 15,29).
5:7 Fraţii lui Beera, după familiile lor, aşa cum sunt înscrişi în spiţele neamului după neamurile lor: cel dintâi, Ieiel; Zaharia;
Verset ce nu a fost comentat.
5:8 Bela, fiul lui Azaz, fiul lui Şema, fiul lui Ioel. Bela locuia la Aroer, şi până la Nebo şi la Baal-Meon;
Aroer. O cetate pe malul de nord al râului Arnon (vezi la Numeri 32,34).
Nebo. O aşezare la est de extremitatea nordică a Mării Moarte (Numeri 32,38; Deuteronom 34,1).
Baal-Meon. O cetate la aproximativ 6,4 km sud de Muntele Nebo. Cele trei cetăţi precedente sunt menţionate de Meşa pe vestita Piatră Moabită (vezi vol. II, p. 864, 865).
5:9 la răsărit, locuia până la intrarea pustiei, de la râul Eufrat, căci turmele lor erau în mare număr în ţara Galaadului.
Pustiei. Pe măsură ce au crescut ca număr, rubeniţii au continuat să se extindă spre est, către marea pustie dintre Transiordania şi Eufrat.
5:10 Pe vremea lui Saul, au făcut război cu Hagareniţii, care au căzut în mâinile lor, şi au locuit în corturile lor, pe toată partea de răsărit a Galaadului.
Pe vremea lui Saul. Vezi v. 18-22.
Hagaiareniţii. Un popor arameic, amintit sub numele de Hagaiarânu în inscripţiile asiriene ale lui Sanherib ca trăind în Siria. Învecinarea lor cu Moabul ar putea să fie sugerată în Psalmi 83,6.
5:11 Fiii lui Gad locuiau în faţa lor, în ţara Basanului, până la Salca.
Fiii lui Gad. Versetele 11-17 îi prezintă pe urmaşii lui Gad, fiul Zilpei, slujnica Leii (Genesa 35,26).
În faţa lor. Adică învecinaţi cu rubeniţii, la est de Iordan. Compară cu Iosua 13,24-28.
Basanului. Vechiul teritoriu al lui Og (Numeri 21,33-3 5; Deuteronom 3,1-12). "Tot Basanul" fusese dat la început lui Manase (Deuteronom 3,13; Iosua 13,30), Gad primind teritoriul lui Galaad (Iosua 13,24.25). Basanul era la sud de Galaad (vezi v. 16), dar târgurile lui Iair sunt menţionate ca aparţinând ambelor regiuni (vezi Iosua 13,30.31; Judecători 10,3.4; Deuteronom 3,14).
5:12 Ioel, cel dintâi, Şafam, al doilea, Iaenai, şi Şafat, în Basan.
Verset ce nu a fost comentat.
5:13 Fraţii lor, după casele părinţilor lor: Micael, Meşulam, Şeba, Iorai, Iaecan, Zia şi Eber, şapte.
Eber, şapte. Şi Genesa 46,16 prezintă lista celor şapte fii ai lui Gad, dar numele nu sunt aceleaşi ca cele redate aici. Acestea ar putea să fie numele căpeteniilor familiilor de pe vremea aşezării în Transiordania.
5:14 Iată fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Ieşişai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz;
Fiii lui Abihail. Familiile amintite în v. 13 erau fii ai lui Abihail. Descendenţa lui Abihail este apoi urmărită înapoi până la Buz. Numele Buz apare în Genesa 22,21 ca fiu al lui Nahor, iar buziţii apar în Iov 32,2 cu referire la neamul lui Elihu.
5:15 Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era căpetenia caselor părinţilor lor.
Verset ce nu a fost comentat.
5:16 Ei locuiau în Galaad, în Basan, şi în cetăţile lor, şi în toate împrejurimile Saronului până la marginile lor.
Verset ce nu a fost comentat.
5:17 Toţi au fost scrişi în spiţele de neamuri, pe vremea lui Iotam, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, împăratul lui Israel.
Iota. Rege al lui Iuda aproximativ între 750 şi 731 î.Hr.
Ieroboam. Rege al lui Israel aproximativ între 793 la 753 î.Hr. Ieroboam a fost singurul domnitor care a refăcut teritoriul lui Israel "de la intrarea Hamatului până la marea câmpiei" (2 Regi 14,25). Expresia "scrişi în spiţele de neamuri" sugerează că el a făcut probabil un recensământ al seminţiilor de la est de Iordan. În perioada confuză de după Ieroboam, s-ar putea ca Iotam să fi pus mâna pe teritoriul lui Israel de dincolo de Iordan, deoarece el "a fost în război cu împăratul fiilor lui Amon şi i-a biruit" (2 Cronici 27,5).
5:18 Fiii lui Ruben, Gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase, aveau oameni viteji, care purtau scut şi sabie, trăgeau cu arcul, şi erau deprinşi cu războiul, în număr de patruzeci şi patru de mii şapte sute şaizeci în stare să meargă la oaste.
Oameni viteji. Cifra exactă de 44.760 este evident întemeiată pe un recensământ oficial. Imediat după exod (Numeri 1,21.25.35), Ruben avea 46.500 de soldaţi, Gad, 45.650 şi Manase, 32.200, iar pe vremea lui Iosua numărul oamenilor de război din aceste seminţii era de 43.730, 40.500 şi, respectiv, 52.700 (Numeri 26,7.18.34).
5:19 Au făcut război cu Hagareniţii, cu Ietur, cu Nafiş şi cu Nodab.
Hagareniţii. Vezi la v. 10.
5:20 Au primit ajutor împotriva lor, şi Hagareniţii şi toţi cei ce erau cu ei au fost daţi în mâinile lor. Căci, în timpul luptei, strigaseră către Dumnezeu, care i-a ascultat, pentru că se încrezuseră în El.
Verset ce nu a fost comentat.
5:21 Şi le-au luat turmele, cincizeci de mii de cămile, două sute cincizeci de mii de oi, două mii de măgari, şi o sută de mii de inşi;
Verset ce nu a fost comentat.
5:22 căci au fost mulţi morţi, pentru că lupta venea de la Dumnezeu. Şi s-au aşezat în locul lor până în vremea când au fost luaţi în robie.
Până în vremea când au fost luaţi în robie. Hagareniţii au fost complet deposedaţi de teritoriile lor, iar israeliţii au deţinut ţara până când au fost luaţi robi, pe vremea lui Tiglat-Pileser (vezi v. 6.26).
5:23 Fiii jumătăţii seminţiei lui Manase locuiau în ţară, de la Basan până la Baal-Hermon şi Senir, şi pe muntele Hermon; erau mulţi la număr.
Verset ce nu a fost comentat.
5:24 Iată căpeteniile caselor părinţilor lor: Efer, Işei, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia şi Iahdiel, oameni viteji, oameni vestiţi, căpeteniile caselor părinţilor lor.
Căpeteniile caselor. Nu se cunoaşte nimic cu privire la aceşti eroi sau "oameni vestiţi".
5:25 Dar au păcătuit împotriva Dumnezeului părinţilor lor, şi au curvit după dumnezeii popoarelor ţării, pe care Dumnezeu le nimicise dinaintea lor.
Au păcătuit. Cronicarul arată în mod constant rezultatele triste ale păcatului, nădăjduind ca în felul acesta să-l facă pe Israel să-şi dea seama de primejdiile păcatului şi de binecuvântările aduse de ascultare.
5:26 Dumnezeul lui Israel a aţâţat duhul lui Pul, împăratul Asiriei, şi duhul lui Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei; şi Tilgat-Pilneser a luat robi pe Rubeniţi, Gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase şi i-a dus la Halah, la Habor, la Hara şi la râul Gozan, unde au rămas până în ziua de azi.
Pul. Documente contemporane din Babilon pune semnul egal între Pulu sau Pul şi numele babilonian al lui Ţiglat-Pileser. În canonul lui Ptolemeu, Ţiglat-Pileser poartă numele de Poros, o modificare grecească a babilonianului Pulu şi biblicului Pul (vezi vol. II, p. 61, 156, 157, 159). Forma singulară a verbului ebraic tradus aici prin "şi i-a dus" sugerează că este vorba de un singur împărat şi nu de doi. E posibil să traducem cuvântul ebraic pentru "şi" prin "anume". Aceasta permite redarea: "Dumnezeul lui Israel a aţâţat Duhul lui Pul împăratul Asiriei, anume duhul lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi el i-a dus acolo". Tradus astfel, textul acesta susţine ceea ce se consideră o dovadă convingătoare din documente antice că domnitorul asirian Ţiglat-Pileser era unul şi acelaşi cu Pul.
Rubeniţii. Cucerirea şi deportarea celor 10 seminţii nordice au fost realizate în faze succesive. Aici este descrisă deportarea seminţiilor transiordaniene de către Tiglat-Pileser. Acelaşi împărat asirian a invadat şi teritoriul seminţiilor din nord şi a dus în captivitate populaţia lui (2 Regi 15,29). Atunci când Salmanasar a dat asaltul final asupra Samariei (2 Regi 18,9), a supravieţuit doar o rămăşiţă slabă (vezi la 2 Cronici 30,6).
La Halah, la Habor. Aceleaşi locuri sunt menţionate în 2 Regi 17,6 ca localităţi unde au fost duşi israeliţii după cucerirea Samariei în 722 î.Hr. Se consideră că Habor este un alt nume pentru râul Khabur, care se varsă în Eufrat. Valea Khabur a fost reşedinţa temporară a lui Avraam în drumul lui către Canaan (vezi la Genesa 11,31).
Gozan. O cetate a Mesopotamiei numită de către asirieni Guzanu. Se află pe cursul superior al râului Khabur, aproximativ la mijlocul distanţei dintre Ninive şi Haran şi este cunoscut astăzi ca Tell Halâf.
COMENTARIUL LUI ELLEN G. WHITE
26 PK 287