28:2 Împăratul David s-a sculat în picioare şi a zis: Ascultaţi-mă, fraţilor şi poporul meu! Aveam de gând să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legământului Domnului şi pentru aşternutul picioarelor Dumnezeului nostru, şi mă pregăteam s-o zidesc.
În picioare. Din cauza vârstei şi a slăbiciunii fizice, este de presupus ca el să nu fi fost în stare să vorbească adunării în persoană.
Fraţii şi poporul meu. Prin aceste cuvinte, David dorea ca poporul său să înţeleagă că el
recunoştea întregul Israel ca rude apropriate ale lui, că tot poporul era o mare familie al cărei conducător era considerat David (vezi 1 Samuel 30,23; 2 Samuel 19,12). În gând. [în inima mea, KJV]. Compară cu cap. 22,7. Singura şi marea dorinţă a lui David fusese să construiască templul ca un locaş permanent al chivotului Domnului. Aşternutul picioarelor. Ideea închinării la aşternutul picioarelor lui Dumnezeu este exprimată în Psalmi 99,5; 132,7. Mă pregăteam. [mă pregătisem, KJV]. Versetul acesta pare să vrea să spună că David începuse pregătiri preliminare înainte ca interdicţia să fie adusă la cunoştinţă.