19:1 După aceea, Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, a murit, şi în locul lui a domnit fiul său.
După aceea. Capitolul 19 este paralel cu 2 Samuel 10. În Samuel capitolul care vorbeşte despre bunătatea lui David faţă de Mefiboşet, nepotul de la fiu al lui Saul (2 Samuel 9), vine după raportul despre biruinţa repurtată de David asupra vrăjmaşilor săi (2 Samuel 8). Raportul nu apare nicăieri în Cronici. Capitolul de faţă se ocupă cu o mare coaliţie de naţiuni care s-a unit împotriva lui David după ce regatul lui s-a bucurat de o perioadă de pace.
Expresia "după aceea" este folosită exact la fel ca şi la cap. 18,1 şi nu arată neapărat succesiunea imediată cronologică. Ea e folosită şi în 2 Samuel 10,1, unde evenimentul care urmează este bunătatea lui David faţă de Mefiboşet, în timp ce aici vine după rezumatul luptelor lui David împotriva vrăjmaşilor săi. Capitolul acesta pare să se refere la originea şi dezvoltarea coaliţiei împotriva lui David care l-a implicat în războaie de la Edom până la Eufrat, şi care s-a încheiat cu biruinţele şi cuceririle menţionate în cap. 18 (vezi la cap. 18,11).
19:2 David a zis: Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, căci tatăl lui a arătat bunăvoinţă faţă de mine. Şi David a trimis soli să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să-l mângâie,
Verset ce nu a fost comentat.
19:3 căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: Crezi că David îţi trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Oare n-au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea şi s-o nimicească, şi ca să iscodească ţara?
Verset ce nu a fost comentat.
19:4 Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să-i radă, şi să le taie hainele pe la mijloc până la brâu. Apoi le-a dat drumul.
Să-i radă. "Le-a ras barba pe jumătate" (2 Samuel 10,4).
19:5 David, căruia au venit şi i-au dat de ştire despre cele întâmplate cu oamenii aceştia, a trimis nişte oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare ruşine; şi împăratul a trimis să le spună: Rămâneţi la Ierihon până vă va creşte barba, şi apoi să vă întoarceţi.
Verset ce nu a fost comentat.
19:6 Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urâţi lui David, şi Hanun şi fiii lui Amon au trimis o mie de talanţi de argint să tocmească în slujba lor care şi călăreţi de la Sirienii din Mesopotamia şi de la Sirienii din Maaca şi din Ţoba.
Cară şi călăreţi. În Orientul antic era o practică obişnuită de a lua trupe cu împrumut (2 Regi 7,6; 2 Cronici 25,6). În cazul acesta regii Siriei au răspuns bucuroşi chemării lui Amon, deoarece erau nerăbdători să înfrângă puterea tot mai mare a lui Israel.
Mesopotamia. Ebr. 'Aram naharayim, "Aram al celor două râuri". Aceasta era regiunea Padan-Aram (vezi Genesa 24,10). Pasajul paralel spune "Bet-Rehob" (2 Samuel 10,6).
19:7 Au tocmit treizeci şi două de mii de care şi pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit şi au tăbărât înaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strâns din cetăţile lor, şi au mers la luptă.
Treizeci şi două de mii de cară. Cifrele date aici sunt în armonie cu cele date de Samuel, care prezintă o listă de 20.000 de pedestraşi sirienii şi 12.000 de oameni din Tob, un total de 32.000, împreună cu 1.000 de oameni din Maaca (vezi la 2 Samuel 10,6).
Medeba. O cetate aflată la aproximativ 10 km sud de Heşbon şi la aproximativ 10 km est de Marea Moartă.
19:8 La auzul acestei veşti, David a trimis împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea de oameni viteji.
Verset ce nu a fost comentat.
19:9 Fiii lui Amon au ieşit, şi s-au înşirat în linie de bătaie la intrarea cetăţii; împăraţii care veniseră au tăbărât deosebit pe câmp.
Împăraţi. Ţoba, Rehob, Tob şi Maaca (vezi la 2 Samuel 10,6.8).
Pe câmp. Adică într-un loc deschis sau pe câmpia Medeba (vezi Iosua 13,9.16), unde era loc de manevre pentru care şi cavalerie.
19:10 Ioab a văzut că avea de luptat şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi voinicii de frunte ai lui Israel o ceată, pe care a aşezat-o împotriva Sirienilor;
Împotriva sirienilor. Sirienii, cu carele şi cavaleria lor, ar fi fost cea mai formidabilă ameninţare, aşa că Ioab a pornit personal împotriva lor cu oamenii aleşi din Israel.
19:11 şi a pus sub porunca fratelui său Abişai cealaltă parte a poporului, ca să ţină piept fiilor lui Amon.
Verset ce nu a fost comentat.
19:12 El a zis: Dacă Sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, îţi voi veni eu în ajutor.
Îţi voi veni eu în ajutor. Cei doi fraţi se înţeleseseră că acela dintre ei care ar fi fost înfrânt de vrăjmaş să primească ajutorul celuilalt.
19:13 Fii tare, şi să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul să facă ce va crede!
Fii tare. [Fii curajos, KJV]. Cuvintele de încurajare sunt adesea izvorul puterii şi secretul biruinţei.
Să ne îmbărbătăm. [Să ne purtăm vitejeşte, KJV]. "Să ne arătăm plini de bărbăţie" ["Să fim bărbaţi", KJV] (2 Samuel 10,12). Fiecare dintre ei s-a declarat hotărât să facă totul ca biruinţa să poată fi asigurată. Când oamenii înfruntă problemele vieţii cu un astfel de spirit, succesul le este asigurat, indiferent de superioritatea celor care le stau împotrivă.
Pentru poporul nostru. Oamenii lui Israel luptau nu numai pentru ei, ci pentru poporul lor şi pentru Dumnezeul lor. Aceasta le-a dat un curaj infinit mai mare în lupta în care erau angajaţi. Israel lupta pentru viaţa sa şi pentru onoarea lui Iehova.
Domnul să facă. Lupta în care era angajat Israel nu era doar a omului, ci şi a lui Dumnezeu.
De aceea era numai normal să se exprime dorinţa pioasă ca Dumnezeu să Se manifeste şi să facă în aşa fel încât voia Lui să învingă. În spatele rugăciunii acesteia se afla gândul: "Facă-se voia Ta" (vezi Matei 26,29). Voia lui Dumnezeu era ca Israel să se instaleze în ţara pe care le-o făgăduise.
19:14 Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva Sirienilor, şi ei au fugit dinaintea lui.
Ei au fugit dinaintea lui. Nici chiar toate carele Siriei nu erau mai puternice ca Israel, căci ceea ce lipsea lui Israel în număr era completat de vitejie şi ceea ce îi lipsea în care şi cai era completat peste măsură prin prezenţa lui Dumnezeu.
19:15 Şi când au văzut fiii lui Amon că Sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, fratele lui Ioab, şi s-au întors în cetate. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim.
Verset ce nu a fost comentat.
19:16 Sirienii, văzând că fuseseră bătuţi de Israel, au trimis şi au adus pe Sirienii care erau de cealaltă parte a Râului; şi Şofah, căpetenia oştirii lui Hadarezer, era în fruntea lor.
Sirienii văzând. Când sirienii cei mândri şi-au dat seama că fuseseră înfrânţi de oştirile lui Israel, au fost foarte supăraţi şi s-au hotărât să-şi şteargă ruşinea printr-o nouă probă de arme.
De cealaltă parte a râului. Adică, a Eufratului. Acolo a avut loc o adunare nemaipomenită de popoare aramaice, incluzând nu numai pe cele din Siria de nord la vest de Eufrat, dar şi pe unele la est de râu. Cu o oştire atât de formidabilă sirienii trebuie să se fi simţit suficient de siguri de victorie.
Hadarezer. Acesta este regele amintit anterior, în cap. 18,3, al Ţobei, şi lupta menţionată acolo este probabil legată de această chemare a aliaţilor de dincolo de Eufrat.
Era în fruntea lor. Potrivit cu 2 Samuel 10,16, sirienii "au mers la Helam". Helamul poate fi identificat cu 'Alma din regiunea Hauran, la est de Galileea.
19:17 Au dat de ştire lui David, care a strâns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor, şi s-a pregătit de luptă împotriva lor. David s-a înşiruit în linie de bătaie împotriva Sirienilor. Dar Sirienii, după ce se bătuseră cu el,
David. Evident datorită ameninţării primejdiei prezente, David însuşi a mers la luptă şi şi-a condus oştirile peste Iordan pentru a da piept cu oştirile unite ale sirienilor şi amoniţilor.
19:18 au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis oamenii de la şapte mii de care şi patruzeci de mii de pedestraşi, şi a omorât pe Şofah, căpetenia oştirii.
Şapte mii. În 2 Samuel 10,18, se spune şapte sute. E imposibil de determinat care este cifra corectă. LXX şi ebraica sunt puse de acord.
Patruzeci de mii de pedestraşi. David a câştigat o biruinţă extraordinară. Numărul celor ucişi în ciocnirea aceasta a fost mai mare decât totalul forţelor aliaţilor sirieni din ciocnirea precedentă.
19:19 Slujitorii lui Hadarezer, văzându-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu David, şi i s-au supus. Şi Sirienii n-au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon.
I s-au supus. Aceasta este probabil biruinţa prin care David şi-a extins puterea până la Eufrat (cap. 18,3). Alianţa formidabilă contra lui îi ameninţase regatul cu nimicire deplină. Dar cu ajutorul Domnului, el a câştigat o biruinţă care a conferit regatului său o măreţie fără precedent. Aceasta nu înseamnă că teritoriul lui Israel se întindea practic până la Eufrat (vezi harta colorată din vol. II, în faţa paginii 769), ci că sfera de influenţă a lui David se întindea până în regiunea aceea.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-19 PP 714, 715
1-5 �
PP 714
6.7.13-15 PP 715