16:21 dar El n-a îngăduit nimănui să-i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor,
N-a îngăduit nimănui. Aceasta este o generalizare poetică, prin care este exprimată ideea că Dumnezeu consideră că poporul Său este obiectul grijii Sale supreme. Prin grija exercitată faţă de Israel El a manifestat nemărginita Lui iubire şi desăvârşita Lui grijă. Când se îndepărtează de Dumnezeu, omul respinge mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu, iar relele care altfel ar fi putut fi evitate, acum se abat asupra lui. Totuşi nu toate relele care întristează familia omenească vin din sursa aceasta. Datorită implicaţiilor marii lupte dintre bine şi rău i se îngăduie lui Satan să-i persecute pe cei drepţi. Aşadar, suferinţa nu este neapărat o dovadă că Domnul l-a părăsit pe cel care suferă (vezi Iov 1 şi 2; Ioan 9,2.3).
A pedepsit împăraţi. Vezi Genesa 12,17; 20,3; Exod 3,20; 12,29-33.