12:1 Iată cei ce s-au dus la David la Ţiclag, pe când se ţinea el departe de faţa lui Saul, fiul lui Chis. Ei făceau parte din vitejii care i-au dat ajutor în timpul războiului.
Cei ce s-au dus. Informaţiile din capitolul acesta nu se regăsesc nicăieri în Scriptură. Versetele 1-22 conţin o evidenţă a războinicilor care i s-au alăturat lui David pe când acesta fugea de Saul, iar v. 23-40 prezintă o listă cu numărul celor care, din diferite seminţii fiind, l-au încoronat pe David ca rege la Hebron.
Ţiclag. O cetate în sud-vestul lui Iuda (vezi la 1 Samuel 27,6). Pe vremea lui Saul era ocupată de filisteni. Când David a fugit la filisteni, Achiş, regele Gatului, i-a dat Ţiclagul ca loc de reşedinţă (1 Samuel 27,2-7).
12:2 Erau arcaşi, cu mâna dreaptă şi cu mâna stângă aruncau pietre, iar cu arcul trăgeau săgeţi: erau din Beniamin, din numărul fraţilor lui Saul.
Mâna stângă. Beniamiţii erau renumiţi prin faptul că foloseau mâna stângă la aruncarea pietrei (Judecători 20,16).
12:3 Căpetenia Ahiezer şi Ioas, fiii lui Şemaa, din Ghibea; Ieziel şi Pelet, fiii lui Azmavet; Beraca; Iehu, din Anatot;
Verset ce nu a fost comentat.
12:4 Işmaia, din Gabaon, viteaz între cei treizeci, şi căpetenie peste treizeci; Ieremia; Iahaziel; Iohanan; Iozabad, din Ghedera;
Verset ce nu a fost comentat.
12:5 Eluzai; Ierimot; Bealia; Şemaria; Şefatia, din Harof;
Verset ce nu a fost comentat.
12:6 Elcana, Işia, Azareel, Ioezer şi Iaşobeam, Coreiţi;
Verset ce nu a fost comentat.
12:7 Ioela şi Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor.
Verset ce nu a fost comentat.
12:8 Dintre Gadiţi, nişte viteji au plecat să se ducă la David în cetăţuia din pustie, ostaşi deprinşi la război, înarmaţi cu scut şi cu suliţă, ca nişte lei, şi iuţi ca nişte căprioare de pe munţi.
Dintre Gadiţi. Versetele 8-15 prezintă lista gadiţilor care i s-au alăturat lui David pe când acesta îşi ducea viaţa în pustie. Cetăţuia. Amplasarea exactă a acestei cetăţui nu este cunoscută. Este posibil să se refere la Adulam (cap. 11,15.16). Iuţi ca nişte căprioare. Compară cu 2 Samuel 2,18.
12:9 Ezer, căpetenia; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea;
Verset ce nu a fost comentat.
12:10 Mişmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea;
Verset ce nu a fost comentat.
12:11 Atai, al şaselea; Eliel, al şaptelea;
Verset ce nu a fost comentat.
12:12 Iohanan, al optulea; Elzabad, al nouălea;
Verset ce nu a fost comentat.
12:13 Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea.
Verset ce nu a fost comentat.
12:14 Aceştia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oştirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni, şi cel mai mare cu o mie.
Căpetenii ale oştirii. Adică ofiţeri din armată.
Cu o sută. Versetul poate fi tradus literal "unul la o sută cel mic, şi cel mare la o mie". Din traducerea literală unii deduc că printre aceşti eroi cel mai mic era mai tare ca o sută şi cel mai mare era egal cu o mie. Totuşi, contextul pare să favorizeze ideea că cifrele reprezintă numai numărul oamenilor aflaţi sub conducerea ofiţerilor respectivi.
12:15 Aceştia au trecut Iordanul în luna întâi, când ieşea din matcă, pe tot cursul lui, şi ei sunt aceia care au pus pe fugă pe toţi locuitorii din văi, la răsărit şi la apus.
Luna întâi. Nisan (sau Abib), luna întâi a anului religios, este aproximativ sfârşitul lumii martie şi sfârşitul lunii aprilie. Luna aceasta venea la sfârşitul sezonului ploios (vezi vol. II, p. 108, 110). Vitejii aceştia nu au aşteptat să vină vara, când debitul Iordanului scădea, ca abia atunci să pornească în acţiune, ci au trecut râul în sezonul cel mai dificil şi cel mai primejdios, când acesta avea debitul cel mai mare.
12:16 Şi din fiii lui Beniamin şi ai lui Iuda au fost unii care s-au dus la David în cetăţuie.
Beniamin şi ai lui Iuda. Versetele 16-18 menţionează o altă grupă care s-a alăturat lui David.
12:17 David le-a ieşit înainte, şi le-a vorbit astfel: Dacă veniţi la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutaţi, inima mea se va uni cu voi; dar dacă veniţi să mă înşelaţi, în folosul vrăjmaşilor mei, când nu fac nici o silnicie, Dumnezeul părinţilor noştri să vadă şi să judece!
Cu gânduri bune. [Paşnic, KJV]. David era suspicios cu privire la intenţiile acestor beniamiţi, care aparţineau seminţiei lui Saul. Se temea de trădare şi dorea să se asigure că nu va cădea victimă unui complot.
12:18 Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul, şi a zis: Suntem cu tine, Davide, şi cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ţie, şi pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ţi-a ajutat! Şi David i-a primit, şi i-a pus între căpeteniile oştirii.
Amasai. Chiar dacă Amasai era un războinic aspru, el putea să fie impresionat de Duhul lui Dumnezeu. Astfel impresionat, el şi-a exprimat profunda loialitate faţă de David şi încrederea că Dumnezeu era cu David ca să-l ajute şi să-l binecuvânteze.
12:19 Nişte oameni din Manase s-au unit cu David, când a pornit cu război împotriva lui Saul cu Filistenii. Dar n-au fost de ajutor Filistenilor; căci, după ce s-au sfătuit, domnii Filistenilor au trimis înapoi pe David, zicând: S-ar putea ca el să treacă de partea stăpânului său Saul, şi să ne pună astfel în primejdie capetele noastre.
Nişte oameni din Manase. Aceasta a avut loc cu prilejul ultimei bătălii a lui Saul (1 Samuel 29,1-11), când David l-a însoţit pe filisteni la bătălie, dar a fost trimis acasă înainte de declanşarea ostilităţilor.
12:20 Când s-a întors la Ţiclag, iată cei ce s-au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu şi Ţiltai, căpetenia miilor lui Manase.
Căpetenia miilor. Ei nu erau soldaţi de rând, ci şefi importanţi şi influenţi ai manasiţilor.
12:21 Au dat ajutor lui David împotriva cetei (jefuitorilor Amaleciţi), căci toţi erau oameni viteji, şi au ajuns căpetenii în oştire.
Cetei. Probabil aici e vorba de ceata năvălitorilor amaleciţi, care jefuiseră Ţiclagul (vezi la 1 Samuel 30,1).
12:22 Şi din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, până ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu.
Din zi în zi. După înfrângerea şi moartea lui Saul, tot mai mulţi oameni l-au ales pe David ca lider al lor.
Ca o tabără a lui Dumnezeu. O figură de stil care exprimă un număr mare. Numărul real dat în v. 23-40 e relativ mic în comparaţie cu forţa totală a naţiunii, dar afirmaţia este cu totul justificată prin contrastul dintre grupa aceasta şi mâna de proscrişi nefericiţi (1 Samuel 22,1.2) care l-au urmat pe David la începutul exilului lui.
12:23 Iată numărul oamenilor înarmaţi pentru război, care s-au dus la David în Hebron, ca să treacă asupra lui domnia lui Saul, după porunca Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
12:24 Fiii lui Iuda, care purtau scutul şi suliţa, şase mii opt sute, înarmaţi pentru război.
Iuda. Lista războinicilor lui David începe cu Iuda, seminţia lui David şi seminţia principală a regatului lui David.
12:25 Din fiii lui Simeon, oameni viteji la război, şapte mii o sută.
Simeon. Simeon era o seminţie din sud strâns legată de Iuda (vezi la Iosua 19,1).
12:26 Din fiii lui Levi, patru mii şase sute;
Verset ce nu a fost comentat.
12:27 şi Iehoiada, mai marele Aaroniţilor, şi cu el trei mii şapte sute;
Aaroniţilor. Aaron era neamul principal al lui Levi.
12:28 şi Ţadoc, tânăr viteaz, şi casa tatălui său, douăzeci şi două de căpetenii.
Ţadoc. Dacă, aşa cum cred mulţi comentatori, acesta a fost acel Ţadoc care s-a numărat printre marii preoţi de pe vremea lui David (2 Samuel 8,17; 1 Regi 2,35; 4,4), ajutorul dat de el pe vremea aceasta ar putea explica faptul că a fost făcut mare preot împreună cu Abiatar, care fusese înainte cu David (1 Samuel 22,20-23).
12:29 Din fiii lui Beniamin, fraţii lui Saul, trei mii; căci până atunci cea mai mare parte dintre ei rămăseseră credincioşi casei lui Saul.
Fraţii lui Saul. [Rude de ale lui Saul, KJV]. Beniamin, seminţia lui Saul, a furnizat cel mai mic contingent dintre toate seminţiile, lucru care era numai natural.
12:30 Din fiii lui Efraim, douăzeci de mii opt sute, oameni viteji, oameni cu faimă, după casele părinţilor lor.
Efraim. Acesta este cel mai mare număr de războinici furnizat de oricare dintre seminţiile pomenite până aici - de peste trei ori mai mare decât numărul furnizat de însăşi seminţia lui David, Iuda.
12:31 Din jumătatea seminţiei lui Manase, optsprezece mii, care au fost numiţi pe nume să se ducă să pună împărat pe David.
Numiţi pe nume. Adică ei aveau numele scrise pe o listă. Pentru alte exemple de folosire a acestei expresii, vezi Numeri 1,17; 1 Cronici 16,41.
12:32 Din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii, şi toţi fraţii lor erau puşi sub porunca lor.
Înţelegerea vremurilor. Bărbaţii aceştia din Isahar aveau înţelepciunea să pătrundă sensul evenimentelor curente şi erau în stare să dea sfaturi înţelepte (vezi Estera 1,13). Este clar că au văzut că David era omul timpului şi că era înţelept ca Israel să-l accepte.
12:33 Din Zabulon, cincizeci de mii, în stare să meargă la oştire, înarmaţi pentru luptă cu toate armele de război, şi gata să se lupte cu o inimă hotărâtă.
În stare să meargă la oştire. [Care puteau să ţină rândul, KJV]. Ebr. la'ador, de la verbul adar, care ar putea să însemne "să stabilească o ordine de bătaie" sau "să adune". LXX redă expresia "să ajute pe David", exprimând 'azar în loc de 'adar. 'Adar apare numai aici şi în vers. 38, din care cauză e imposibil să fim siguri de semnificaţia lui exactă. În v. 38 e folosit în legătură cu ma'arakah, care înseamnă "şir", "rând", "linie de bătaie", iar combinaţia dintre cele două cuvinte poate să însemne "aranjaţi în linie de bătaie".
12:34 Din Neftali, o mie de căpetenii, şi cu ei treizeci şi şapte de mii, care purtau scutul şi suliţa.
Verset ce nu a fost comentat.
12:35 Din Daniţi, înarmaţi pentru război, douăzeci şi opt de mii şase sute.
Verset ce nu a fost comentat.
12:36 Din Aşer, în stare să meargă la oaste, şi gata de luptă: patruzeci de mii.
Verset ce nu a fost comentat.
12:37 Şi de cealaltă parte a Iordanului, din Rubeniţi, din Gadiţi, şi din jumătatea seminţiei lui Manase, cu toate armele de război, o sută douăzeci de mii.
O sută douăzeci de mii. Acest total mare pentru cele două seminţii şi jumătate de la răsărit de Iordan e într-adevăr remarcabil. Faptul că David avea atât de mulţi oameni în armata sa din seminţiile răsăritene şi numai 6.800 de oameni din propria sa seminţie, a lui Iuda, ar putea fi explicat prin observaţia că David era deja rege peste Iuda şi că cei 6.800 reprezentau probabil numai pe aceia care fuseseră neloiali până aici.
12:38 Toţi aceşti bărbaţi, oameni de război, gata de luptă, au venit la Hebron cu inima neprefăcută, ca să pună pe David împărat peste tot Israelul. Şi toţi ceilalţi din Israel erau tot cu un gând să facă împărat pe David.
Gata de luptă. Vezi la vers. 33.
Cu inima neprefăcută. Poporul, în totalitate, era animat de dorinţa ca David să fie rege.
12:39 Au stat acolo trei zile cu David, mâncând şi bând, căci fraţii lor le pregătiseră de mâncare.
Mâncând şi bând. Acesta a fost ospăţul de încoronare. Compară cu un ospăţ asemănător pentru Adonia (1 Regi 1,9.19.25).
12:40 Şi chiar cei ce locuiau lângă ei până la Isahar, la Zabulon şi Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catâri şi pe boi: aluaturi, turte de smochine şi de stafide, vin, untdelemn, boi şi oi din belşug, căci era bucurie în Israel.
La Isahar. Cele trei seminţii amintite erau printre cele mai îndepărtate triburi. Ideea este că tot Israelul, de la seminţiile cele mai apropiate până la cele mai îndepărtate, s-a unit în strângerea de provizii pentru marea adunare de la încoronarea lui David.
COMENTARIUL LUI ELLEN G. WHITE
1 �
PP 673