10:1 Filistenii s-au luptat cu Israel, şi oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea Filistenilor şi au căzut morţi pe muntele Ghilboa.
Filistenii. Versetele 1-12 sunt o paralelă a celor din 1 Samuel 31,1-13. Cele două rapoarte sunt aproape identice, dar apar şi unele deosebiri.
10:2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchi-Şua, fiii lui Saul.
Verset ce nu a fost comentat.
10:3 Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit.
Verset ce nu a fost comentat.
10:4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină aceşti netăiaţi împrejur să mă batjocorească. Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci se temea. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea.
Verset ce nu a fost comentat.
10:5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit.
Verset ce nu a fost comentat.
10:6 Astfel a pierit Saul şi cei trei fii ai lui, şi toată casa lui a pierit în acelaşi timp.
Toată casa lui a pierit. Declaraţia aceasta nu urmăreşte să sugereze că n-au fost supravieţuitori în casa lui Saul, deoarece Işboşet a supravieţuit (2 Samuel 2,8). Ea pare mai degrabă să arate caracterul radical al prăbuşirii. Familia lui Saul urma să nu mai aibă acces la putere.
10:7 Toţi bărbaţii lui Israel, care erau în vale, văzând fuga şi văzând că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Şi Filistenii au venit şi s-au aşezat acolo.
În vale. Adică valea lui Izreel (vezi la 1 Samuel 29,1).
10:8 A doua zi, Filistenii au venit să jefuiască morţii, şi au găsit pe Saul şi pe fiii lui, căzuţi pe muntele Ghilboa.
Verset ce nu a fost comentat.
10:9 L-au jefuit, şi i-au luat capul şi armele. Apoi au trimis să dea de ştire prin toată ţara Filistenilor, idolilor lor şi poporului.
Verset ce nu a fost comentat.
10:10 Au pus armele lui Saul în casa dumnezeului lor, şi i-au atârnat ţeasta capului în templul lui Dagon.
Casa dumnezeului lor. "Casa Astarteelor" (1 Samuel 31,10). Astarteea era varianta canaanită a zeiţei mesopotamiene Iştar. Ea era zeiţa iubirii sexuale şi a războiului (vezi la Judecători 2,13).
I-au atârnat ţeasta capului. Detaliul acesta nu este menţionat în cartea lui Samuel, care, pe de altă parte, vorbeşte despre atârnarea trupului lui Saul pe zidul Bet-Şanului (1 Samuel 31,10), un amănunt pe care cronicarul nu-l raportează aici.
Dagon. Zeul naţional al filistenilor (vezi la 1 Samuel 5,2).
10:11 Când au auzit toţi locuitorii din Iabesul din Galaad tot ce au făcut Filistenii lui Saul,
Verset ce nu a fost comentat.
10:12 s-au sculat toţi oamenii viteji, au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui, şi le-au dus la Iabes. Le-au îngropat oasele sub stejar, la Iabes, şi au postit şapte zile.
Verset ce nu a fost comentat.
10:13 Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.
A murit pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege. Declaraţia aceasta nu se regăseşte în Samuel. Aceasta este o caracteristică a scriitorului Cronicilor, care îndreaptă mereu atenţia asupra efectelor teribile ale călcării legii şi asupra binecuvântărilor neprihănirii.
Nu l-a păzit. Marele păcat al lui Saul a fost neascultarea de poruncile Domnului (vezi la 1 Samuel 13,13). Celor ce cheamă morţii. Neascultând de Domnul, Saul s-a îndreptat spre un medium pentru a cere călăuzire şi sfat de la demoni (vezi la 1 Samuel 28,7-20).
10:14 N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.
N-a întrebat pe Domnul. Înainte de a o întreba pe vrăjitoarea din Endor, Saul a încercat să obţină un răspuns de la Dumnezeu, dar nu l-a primit (1 Samuel 28,6). Domnul a refuzat să-l asculte pe Saul. Dacă Saul s-ar fi pocăit cu adevărat, venind la Domnul în smerenie şi căinţă, Dumnezeu l-ar fi ascultat. Faptul că a apelat la un medium, care îl reprezenta pe cel rău, arată în mod clar profunzimea decăderii lui Saul (vezi la 1 Samuel 28,6.7).
Lui David. Prin cuvintele acestea se face trecerea de la istoria timpurie a poporului lui Dumnezeu la perioada regelui David. Casa lui David va fi de acum înainte subiectul Cronicilor.